Mi-am dat seama ca nu pot fugi la nesfarsit de cine sunt cu adevarat.
Imi plac oamenii puternici, bataiosi, pe care nu ii afecteaza mare lucru dintr-o lume plina de angoase si nelinisti, care parca sunt sculptati in stanca. Ii admir. Imi place puterea pe care o emana, curajul, scoarta pe care o lasa sa se vada. Imi place si pielea tabacita de sub scoarta. Pare ca nimic nu trece dincolo de ea si nimic nu ajunge la miez, nimic nu afecteaza interiorul.
Sa poti trece prin viata luptand ca un gladiator cu armura de fier din dotare e mare lucru. E admirabil sa te duci noaptea la somn fara ca mintea sa iti zburde razna pe campii, deruland iar si iar filmul zilei tocmai apuse. E frumos sa lasi munca la munca si sufletul sa nu ia cu el nicio bucatica de oftare, de suspin sau de durere gasite pe traseu.
Eu mi-am dat seama ca nu pot face asa. Nu am sufletul construit pe tipar fix si nici nu l-am putut modela intre timp. L-am fortat, l-am inghesuit in mine si l-am scos cu forta cand am considerat de cuviinta. L-am inmuiat si l-am expus la caldura mare poate poate isi formeaza o crusta mai tare. L-am batut si l-am fortat sa ia forme diferite, sa asimileze schimbari ce nu ii veneau natural in speranta ca se tabaceste si devine scortos, puternic.
N-am reusit. Tot ce am reusit a fost sa simt durere, sa incerc sa vindec durerea, pentru ca apoi sa o iau de la capat mereu si mereu.
Mintea da, e un animal domestic care se imblanzeste, se transforma in timp. Mintea poate deveni puternica, poate deveni o forta extraordinara. Sufletul insa, e mereu acelasi. Si deci, n-am reusit sa fac nimic. N-am reusit sa fac dintr-un suflet de catifea unul de gladiator. N-am reusit sa transform plastilina in stanca.
Mi-am dat seama ca asta sunt eu: o fire sensibila, visatoare, idealista, empatica. Si nu vreau sa mai incerc sa schimb asta.
***
Gândește-te la cine ești cu adevărat. Ce te definește. Ce te face fericit, ce te enervează. Ce iti place și ce nu. Ce îți luminează ziua și ce o face mai buna. Ce găsești energizant și ceea ce te epuizează. Ce iti aduce bucurie și ce te întristează. Și acceptă asta. Imbratiseaza-te. Iubeste ce esti. Și mai mult decât orice, trăiește ce esti.
‘Gandeste-te la lumea pe care o porti in interiorul tau.’ (R M Rilke)