Ne uitam zilnic in societate, in tarile in care traim si vedem la tot pasul tot felul de probleme, oameni care se confrunta cu boli, saracie, probleme de familie si multe altele. Si cu toate acestea, statul, indiferent de numele acestuia, pare ca face putin, din ce in ce mai putin, pentru a preveni sau rezolva problemele de genul acesta, pentru a ajuta oamenii, pentru a-i sprijini. Iar daca vorbim de sprijinul financiar, in majoritatea cazurilor ajutorul este fie insufficient, fie inexistent.
Problemele acestea par sa ne copleseasca. Ne coplesesc daca suntem noi cei in cauza, ne coplesesc daca doar ne uitam neputinciosi in jur si realizam ca nu avem posibilitatea sa schimbam ceva sau macar sa facem o diferenta cat de mica, ne simtim depasiti de situatie cand vedem ca cei care ne conduc nu fac nimic si nu exista vreo modalitate prin care sa ii convinem sa faca ceva si asa mai departe. Simtim de multe ori ca neputinta ne copleseste, ne depaseste orice vointa, orice dorinta de actiune, si uneori pe buna deptate.
Si ajungem sa ne intrebm exact ca psalmistul in Psalmul 94: ‘Pana cand vor birui cei rai, Doamne, pana cand vor birui cei rai? Ei tin cuvantari puternice, vorbesc cu trufie si toti ce fac raul se falesc. (…) Junghie pe vaduva si pe strain, ucid pe orfani si zic ‘Nu vede Domnul (…)’.
Dar oare chiar nu vede Dumnezeu toate aceste lucruri? Oare nu cunoaste el fiecare problema a fiecarui om in parte?
Eu cred ca El le stie pe toate. Stie problemele si stie si solutia. El ii stie si pe cei care au solutiile pentru toate aceste probleme insa refuza sa le aplice din diferite motive. El cunoaste fiecare om cu autoritate in stat care ia decizii si care influenteaza vietile oamenilor. Si El nu ii lasa pe cei cu probleme sa sufere la nesfarsit, nu ii lasa de sub aripa Sa nicio clipa. El ‘nu lasa pe poporul Sau si nu-si paraseste mostenirea’. Ba chiar mai mult, El va avea grija sa faca ‘judecata dupa dreptate’. Ceea ce insemana ca Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele sale.
***
Insa pana la judecata, cred ca fiecare dintre noi poate face ceva. Cat de putin, putinul conteaza. De aceea, imi doresc o saptamana in care sa facem macar cateva fapte bune, sa impartasim macar cateva ganduri bune. In sensul acesta, putem face zilnic in saptamana care urmeaza, cate o rugaciune pentru cate o persoana care trece printr-o problema. Putem darui un fruct, un sandwich sau o portie de mancare unei persoane care poate ne viziteaza sau care e in nevoie. Putem oferi un zambet unui strain in drum spre munca sau un compliment unui coleg.
Cred ca in felul acesta ii putem multumi lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile pe care le avem si ne putem arata recunostinta noastra intr-un fel cat de mic.
O saptamana binecuvantata in dragostea Tatalui!